Nevoia validării din partea unor străini, cerşitul atenţiei şi al confirmării, frustrarea de a primi reacţiune diferită de cea pe care acţiunile tale o urmăresc. Sau de a nu primi deloc. Nimic, în afară de nepăsare şi indiferenţă. Penibilitatea slăbiciunilor şi a vulnerabilităţii, mentalitatea lamentabilă a victimizării sau a refuzului, confortul abominabil de a aştepta de la alţii ce nu-ţi poţi oferi singur, de toate astea mi-e scârbă, mi-e ruşine când am desfăşurat secvenţe ale filmului meu, rememorând intrigi, puncte culminante sau deznodăminte.
Azi nu mi-a mai păsat.De mâine resetăm sistemul, pentru a minimaliza plângerile astea total patetice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu